Mama, azi am învățat cifrele alea, aaaa, cifrele, of, cum le spune? A, da, cifrele romane. Și avem ca temă calcule între cifre romane și cifre de celelalte, de ale noastre. Dau să îmi scape volanul din mână, dar îmi dau seama că nu e prea indicat și mă redresez rapid. Ana, ești sigură? Ați învățat cifre romane astăăăăzi? Eu încă nu reușisem să îmi revin după ziua precedentă, când ne-am luptat, la propriu aproape, cu rotunjirea numerelor. La zeci, la sute, la mii. Am rotunjit la mii, că dacă erau bani, milionar în euro mă făceam și cu greu am reușit să fac un pic de lumină în capul ei. Se așează totul peste noapte și mâine când fac din nou la clasă numai bine se sedimentează, mi-am zis plină de speranță după mai bine de o oră de exerciții.
Hopa, dar ia uite că socoteala mea nu s-a potrivit nicicum cu cea a onor ministerului, inspectoratului și cine naiba mai conduce școala românească și decide că este ok pentru niște copii de 9 ani ca azi să facă rotunjirea la mii și mâine să treacă la cifre romane și calcule între ele și cifrele arabe.
Școala românească e un galop nebun spre niciunde
O amestecătură făcută în grabă, ca și cum ar pleca undeva copiii, profesorii, materia. Ca și când ar avea de dat o socoteală unui for imaginar, că un copil la vârsta X nu știe rotunjiri, mulțimi, algoritmi. O bifă pusă rapid pe un șir de noțiuni, unele utile, dar prezentate jalnic, altele complet inutile. O șaorma cu de toate, de la care te rogi să nu ți se facă rău, că nici măcar nu ți-a plăcut când ai mâncat-o, dar ți-a îndesat-o cineva pe gât și n-ai avut încotro.
(...)
