Tu ce (n)-ai face pentru sănătatea copilului tău?

Există un film foarte interesant – My sister’s keeper – care abordează o temă extrem de interesantă, mai ales pentru părinți: o fetiță este concepută de părinții săi pentru a servi ca donatoare de măduvă pentru sora ei mai mare ce suferă de leucemie. La un moment dat, fețița donatoare, pe la 13 ani, decide să își dea părinții în judecată pentru a putea stabili ea singură dacă mai vrea să doneze sau nu. Aceasta este intriga, dacă vreți mai multe detalii, vă invit să vedeți filmul, căci vă va pune serios pe gânduri, vă garantez. Dar plecând strict de la această intrigă, trebuie să vă mărturisesc că atunci când am văzut prima oară filmul, pe vremea când nu eram părinte, am fost de-a dreptul revoltat: Cum ar putea cineva să facă așa ceva? Copiii trebuie să fie rezultatul unui act de iubire, ok, poate și rezultatul unei întâmplări, dar în niciun caz rezultatul unui experiment bine pus la punct, unul ce are ca scop principal salvarea altei persoane.

Și apoi am revăzut filmul cu ochii unui părinte…Măi, și mi-am pus și eu întrebarea: Dacă, Doamne ferește, aș fi în situația acelor părinți și aș afla că asta (conceperea unui alt copil care să poată dona măduvă sau celule pentru fratele mai mare, fără ca viața să îi fie pusă în pericol) i-ar putea salva sau măcar prelungi viața copilului meu, ce aș face? L-aș concepe fără să clipesc și cât de repede aș putea. Probabil că nu ar fi ok, probabil că nici măcar moral nu ar fi, probabil că acest al doilea copil va avea o viață grea atunci când va descoperi cum și de ce a venit el pe lume, dar aș face-o și nu aș avea niciun regret. De ce?