E tot mai mare băiețelul ăsta mic, ce a venit de undeva din mine. Deși doctorii spun că l-au scos din burta mea și am o cicatrice care stă mărturie, eu tind să cred că totuși s-a născut un pic mai sus, într-un ritm de tic-tac și de bucurie.
E primul om atât de perfect pe care l-am cunoscut vreodată. E precis singurul pe care l-am iubit înainte să-l văd. Și mi se pare tot mai distractiv cum crește, cum uneori mă enervează, doar ca să mă topească imediat de drag și să mă ia cu fiori calde și iubire.
(...)
