Și, nu mai ai frați sau surori? Dar mai vrei? Asta e una din întrebările primite de Ana cel mai des, în special de la oameni care nu ne cunosc. Completată cel mai adesea cu “Cere-le lui mami și lui tati să îți facă unul”, de pară un copil este o opțiune pe meniul unui restaurant, strigi ospătarul și mai comanzi o ciorbă. Varianta pentru noi este Dar de ce nu îi mai faceți un frățior? E așa bine să crească împreună. E una din întrebările care ne dor, și pe mine și pe ea. Eu sunt adult, am capacitatea să trec peste. Ea este copil și încă nu știe să gestioneze complet treburile astea. Sigur, e o întrebare nevinovată aparent și care este la îndemână atunci când întâlnești un copil.
Ar trebui însă să ne gândim că unele întrebări dor
Pe un copil care își dorește un frate, dar ai cărui părinți nu mai pot să aibă copii, o să îl sâcâie să răspundă la infinit la întrebarea asta. Unui copil căruia îi e greu să se integreze într-un colectiv sau care este mai introvertit, întrebarea Și, ai prieteni la școală, nu-i așa? n-o să-i pice tocmai confortabil. La fel cum pe o fetiță mai rotunjoară nu o s-o încurajeze o remarcă de genul Ești cam mâncăcioasă, este? Nu mai vorbesc de clasica întrebare – Pe cine iubești mai mult, pe mama sau pe tata? Deși n-ai crede, sunt mulți oameni care încă o folosesc. Ana a concluzionat din prima clipă când a auzit-o, pe la vreo 3 ani că “asta e o mare prostie de întrebare” . Poți s-o contrazici?
