Insuficiența cervicală rămâne una dintre cele mai puțin înțelese, dar profund influente condiții care pot compromite o sarcină aparent sănătoasă. În lipsa unor simptome evidente, colul uterin cedează treptat, uneori fără durere sau sângerare, punând în pericol viața fătului și destabilizând echilibrul emoțional al pacientei.
Ce este, de fapt, insuficiența cervicală?
Insuficiența cervicală (sau incompetența cervicală) desemnează incapacitatea colului uterin de a se menține închis pe durata sarcinii, în absența contracțiilor active. Colul se scurtează, se dilată prematur și, în lipsa unei intervenții, poate duce la avort spontan (de obicei în trimestrul al doilea) sau la naștere prematură.
Afectează aproximativ 1 din 100 de sarcini, însă prevalența reală este dificil de estimat, având în vedere lipsa unor simptome clare în fazele incipiente.
Cauze și factori de risc
Cauzele pot fi multiple, iar în unele cazuri rămân necunoscute. Cele mai frecvente includ:
- Intervenții anterioare asupra colului uterin: conizații, LEEP, biopsii cervicale sau dilatări chirurgicale.
- Anomalii congenitale: col uterin hipoplastic sau afectat de expunerea intrauterină la dietilstilbestrol (DES).
- Nașteri sau pierderi repetate în trimestrul al doilea, mai ales dacă au avut loc fără dureri premergătoare.
- Sarcini multiple (gemeni, tripleți), care pun presiune suplimentară pe col.
- Leziuni cervicale în urma unor travalii traumatice sau avorturi în antecedente.
Diagnostic: între suspiciune și confirmare
Diagnosticul de insuficiență cervicală este în mare parte retrospectiv, bazat pe istoricul obstetrical al pacientei. Totuși, medicina actuală oferă metode mai bune de monitorizare și intervenție.
Evaluarea ecografică transvaginală - Ecografia transvaginală, în special în al doilea trimestru (între 16–24 de săptămâni), este standardul de aur pentru măsurarea lungimii colului uterin. O lungime sub 25 mm este considerată un indicator de risc, mai ales la femeile cu antecedente.
Examinarea clinică - Uneori, în timpul unui control de rutină, medicul poate observa modificări ale colului: dilatare fără contracții sau înmuiere anormală.
Teste suplimentare
În anumite cazuri, se poate face testarea fibronectinei fetale sau evaluarea colului în dinamică (prin manevre specifice ecografice) pentru a estima riscul de deschidere prematură.
Opțiuni de tratament: individualizare și prevenție
Nu toate cazurile de col scurt sau insuficiență cervicală necesită tratament agresiv. Managementul trebuie adaptat în funcție de riscul obstetrical și de stadiul sarcinii.
1. Cerclajul cervical - Este o procedură chirurgicală minim invazivă prin care se aplică un fir rezistent în jurul colului pentru a-l menține închis. Se recomandă:
• Preventiv (între 12–14 săptămâni) în caz de antecedente relevante.
• De urgență, dacă ecografia arată dilatare semnificativă, chiar în absența simptomelor.
2. Tratament cu progesteron - Progesteronul vaginal sau intramuscular are rolul de a relaxa mușchii uterini și de a reduce inflamația. Se administrează mai ales în caz de col scurt, diagnosticat ecografic, fără alte complicații.
3. Repaus la pat și monitorizare frecventă - Deși controversat, repausul relativ poate ajuta în unele cazuri, alături de evaluări săptămânale ale colului și evitarea efortului fizic.
Implicații asupra sarcinii și suportul necesar
Diagnosticul de insuficiență cervicală poate veni brusc și copleșitor. Impactul psihologic este adesea subestimat. Femeile afectate vorbesc despre anxietate constantă, nesiguranță și teamă de pierdere, chiar și în prezența tratamentului. Este esențial ca managementul acestei afecțiuni să includă și sprijin emoțional, nu doar intervenții medicale.
Insuficiența cervicală nu e întotdeauna ușor de identificat, dar poate avea consecințe grave dacă este ignorată. Progresul tehnologic și conștientizarea acestei afecțiuni permit tot mai multor femei să ducă la termen o sarcină considerată cândva „pierdută”. Cheia rămâne în diagnosticarea precoce, urmărirea atentă și un plan terapeutic personalizat.
