Desi am trecut prin numeroase controale si ecografii in sarcina, niciodata nu mi-am putut stapani emotiile dinaintea vizitelor medicale.
Totul incepea de obicei cu o noapte inainte cand disparea incet entuziasmul la gandul ca „o sa il vedem iar pe cel mic” si gandul „daca nu este in regula...” ii lua locul.
Imi reveneau atunci in minte, cu claritate, toate articolele pe care le citisem in care se spunea ca oricand poate merge ceva gresit. Cu cat sarcina avansa, cu atat ma apropiam mai tare de dublu test, triplu test si alte teste de care imi era ingrozitor de frica.
Scenariul se repeta de fiecare data cand eram la control. In fata cabinetului imi tremurau genunchii si, desi imi spuneam ca totul va fi in ordine, undeva in mintea mea revenea mereu un gand „se poate intampla ceva rau”.
Cand ma vedea, invariabil, medicul meu incepea sa rada: „iar esti toata fiarta?”. Nu pot sa ii multumesc niciodata indeajuns pentru naturaletea si detasarea (in sensul bun) cu care m-a ajutat sa trec prin sarcina.
Citeste si aici de ce stresul si sarcina sunt incompatibile.
Imi repeta mereu sa nu mai citesc toate informatiile de pe internet si, daca vreau sa citesc ceva, sa citesc niste carti pe care mi le indica el. Normal ca in carti era descrisa evolutia unei sarcini normale si complicatiile erau descrise pe scurt. Eu vroiam mai mult, sa stiu tot, sa stiu ce se poate intampla si de ce.
Acum insa, daca as mai fi insarcinata, as proceda altfel si as reusi sa scap de o mare parte din stresul pe care mi-l l-am creat singura, singurica.
Nu as mai citi toate grozaviile de pe internet. Sigur faptul ca expunerea la toxine poate creste riscul de autism, insa pana una alta nu ma expun mai deloc la toxine si de ce as face-o in sarcina...
As stii sa citesc altfel informatiile. Faptul ca „creste riscul de...” nu inseamna ca va face boala respectiva. Iar uneori, oricat de alarmante sunt articolele, vei vedea ca este scris undeva catre sfarsit ca aceea crestere cu 50% a riscului de... este de la 4 la 6%.
As lasa medicul sa imi dea toate informatiile. Daca ai incredere in medicul tau, lasa-te pe mana lui. El este cel mai in masura sa iti zica ce merge bine si ce nu si care sunt lucrurile pe care trebuie sau nu trebuie sa le faci.
Nu m-as mai infometa. Oricat de ciudat suna, mie pe perioada sarcinii imi era mereu foame. Citisem atatea lucruri legate de diferitele alimente si pericolele la care te expui, incat eliminasem o mare parte din ele. Am eliminat la un moment dat chiar si alimente de care aveam mare nevoie. Noroc cu medicul care s-a facut foc si para cand a auzit si le-am introdus la loc.
As aranja putin camera copilului. Am fost superstitioasa si nu am vrut sa cumpar nici macar o pereche de sosete inainte de nasterea copilului. Nici nu poti sa iti dai seama ce chin a fost sa cumpar de toate in primele saptamani dupa nastere.
As naste natural. Am facut cezariana mai mult de frica si sunt convinsa acum ca nu a fost cel mai bun lucru pentru bebelus.
As face (mai mult) sport. Mi-a fost frica sa fac miscare in sarcina si asta s-a vazut in recuperarea post partum. Am renuntat la bazin de frica infectiilor si rau am facut.
As intra mai repede in concediu. Mi-am zis ca trebuie sa inchid toate proiectele posibile la munca si am intrat in concediu, fortat, cu 10 zile inainte de nastere. Abia atunci am realizat cat de bine ar fi fost sa am cel putin o luna libera inainte de nastere in care sa ma plimb, sa citesc, sa vorbesc cu bebelusul din burtica. In schimb totul a fost un iures nebun, cu ultime amenajari interioare (grele, de genul zugraveli) si cu alergat la spital in ultimul moment.
