Am ajuns să trăim vremuri atât de agitate și de competitive, încât foarte puțini dintre noi au curajul să ia o pauză. Ne e teamă că pierdem teren în domeniul în care activăm, ne e teamă că nu vom mai ține pasul, că vin alții mai buni din urmă și ne iau pâinea de la gură. De multe ori ne simțim depășiți de toate task-urile pe care le avem de dus la bun sfârșit, iar singurul lucru pe care ni-l dorim cu adevărat sunt câteva zile libere. În care să nu facem absolut nimic. Și, totuși, de ce nu ne retragem atunci când simțim nevoia? De frică…
Simțim constant presiune din toate părțile. Din partea societății, din partea familiei, din partea prietenilor, din partea jobului și lista ar putea continua mult și bine. Muncim pe rupte ca să ne putem plăti chiriile, facturile, ratele, ca să ne putem întreține. Majoritatea nici măcar nu face ceea ce îi place pentru că nu își permite un asemenea lux. Suntem atât de mulți, de însetați de putere, de competitivi și, uneori, de ahtiați doar după bani, încât uităm să trăim cu adevărat. Alergăm fără pauză după salarii super generoase, după funcții la CV, după lucruri care să ne valideze în fața celorlalți, de parcă acestea ar fi singurele lucruri care contează cu adevărat în viață.
(...)
