Într-o duminică aparent obișnuită, realitatea a început să tremure ușor sub pașii noștri. Rezultatul primului tur de alegeri a adus în față un nume care, pentru mulți, a însemnat o ruptură între ceea ce am sperat că devenim și ceea ce, poate, riscăm să fim. Nu e vorba doar de voturi sau procente, ci de o neliniște care se strecoară în gânduri, în conversații, în felul în care ne uităm la viitor.
Sunt momente în care parcă tot ce știam pare instabil. Ne întrebăm dacă direcția în care mergem e bună, dacă mai suntem în siguranță, dacă mai avem cu cine construi ceva. În astfel de momente, anxietatea nu e un semn de slăbiciune, ci o reacție omenească. O voce interioară care întreabă: „Ce urmează? Ce pot face eu acum?”
Poate te simți copleșită. Poate ți se pare că viitorul a devenit o încăpere mică, fără ferestre. E firesc. Nu trebuie să te judeci pentru asta. Uneori, primul pas nu e „să rezolvi”, ci doar să recunoști: „Mi-e frică. Și e în regulă că mi-e frică.”
Ce ajută? Să-ți permiți să respiri fără vină. Să nu rămâi singură în gândurile tale. Să te conectezi cu oameni care văd lumea asemănător – nu ca să vă învârtiți în cercuri de panică, ci ca să simți că nu ești singură în ce trăiești. Uneori, simplul fapt de a sta cu cineva și de a spune „Mă doare asta” e o formă de rezistență.
Nu trebuie să consumi fiecare știre. Nu trebuie să înțelegi tot, imediat. E în regulă să te oprești. Să-ți faci o cafea, să te plimbi, să scrii. Să alegi liniștea ca formă de protest față de haos.
Și, dacă te simți pierdută prea des, prea adânc, nu ești slabă dacă ceri ajutor. O voce calmă, din afară, poate deveni ancora de care ai nevoie ca să-ți amintești că lumea nu e doar ce se întâmplă la televizor, ci și ce trăiești înăuntrul tău.
Lumea e într-un fel acum. Dar asta nu înseamnă că așa va rămâne. Și poate, tocmai pentru că nu putem controla totul, singura noastră formă de libertate rămâne asta: să ne păstrăm claritatea, empatia și grija față de noi înșine, chiar și când pare că se sting luminile.
Citește și Ce rămâne, după alegeri? Educația pe care o dăm acasă
