Fix atunci m-am născut eu. Când te-am născut pe tine. Mi s-a părut la început că nu simt nimic. Nu știam dacă să țip, să tremur sau să plâng. Mi te-au pus pe piept, așa umed cum erai, într-o păturică învelit. Știam că ești umed, pentru că și eu eram toată transpirată.
Știam că abia mă născusem și eu și din pricina asta nu puteam vorbi.
Un travaliu de câteva ore. Istovitor pe alocuri, exact așa cum e atunci când se nasc două ființe. Pentru că te nășteai și tu, copilul meu. Mă nășteam și eu, mama ta. În același timp, la același colț de secundă. (...) Citește mai mult pe www.miculmarc.ro
