8. Art. 37, alin. 2 a fost modificat prin Legea nr. 59/1993 (M. Of. nr. 177 din 16 iulie 1993)
Art. 38. - Instanta judecatoreasca poate desface casatoria prin divort atunci când, datorita unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila.
Divortul poate fi pronuntat si numai pe baza acordului ambilor soti, daca sunt îndeplinite urrnatoarele conditii:
a) pâna la data cererii de divort a trecut cel putin un an de la încheierea casatoriei si
b) nu exista copii minori rezultati din casatorie.
Oricare dintre soti poate cere divortul atunci când starea sanatatii sale face imposibila continuarea casatoriei. La solutionarea cererilor accesorii divortului, referitoare la încredintarea copiilor minori, obligatia de întretinere si folosirea locuintei, instanta va tine seama si de interesele minorilor.9
9. Art. 38 si art. 39 alin. 1 au fost modificate prin Legea nr. 59/1993 (M. Of. nr. 177 din 26 iulie 1993)
Art. 39. - Casatoria este desfacuta din ziua când hotarârea prin care s-a pronuntat divortul a ramas irevocabila.10
Fata de cel de-al treilea, efectele patrimoniale ale casatoriei înceteaza de la data când s-a facut mentiune despre hotarârea de divort pe marginea actului de casatorie sau de la data când ei au cunoscut divortul pe alta cale.
10. Art. 39 si art. 39 alin. 1 au fost modificate prin Legea nr. 59/1993 (M. Of. nr. 177 din 26 iulie 1993)
Art. 40. - La desfacerea casatoriei prin divort, sotii se pot învoi ca sotul care, potrivit Art. 27 a purtat în timpul casatoriei numele de familie al celuilalt sot, sa poarte acest nume si dupa desfacerea casatoriei.
Instanta judecatoreasca va lua act de aceasta învoiala prin hotarârea de divort. Instanta, pentru motive temeinice, poate sa încuviinteze acest drept chiar în lipsa unei învoieli între soti.
Daca nu a intervenit o învoiala sau daca instanta nu a dat încuviintarea, fiecare dintre fostii soti va purta numele ce avea înainte de casatorie.
Art. 41. - Pâna la desfacerea casatoriei în conditiile prevazute de Art. 39, sotii îsi datoreaza întretinere.
Sotul divortat are dreptul la întretinere, daca se afla în nevoie din pricina unei incapacitati de munca survenite înainte de casatorie, ori în timpul casatoriei; el are drept la întretinere si atunci când incapacitatea se iveste în decurs de un an de la desfacerea casatoriei, însa numai daca incapacitatea se datoreaza unei împrejurari în legatura cu casatoria.
Întretinerea datorata potrivit dispozitiilor alin. 2 poate fi stabilita pâna la o treime din venitul net din munca al sotului obligat la plata ei, potrivit cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui ce urmeaza a o plati. Aceasta întretinere, împreuna cu întretinerea datorata copiilor, nu va putea depasi jumatate din venitul net de munca al sotului obligat la plata.
Când divortul este pronuntat numai din vina unuia dintre soti, acesta nu va beneficia de prevederile alin. 2 si 3 decât timp de un an de la desfacerea casatoriei.
În toate cazurile, dreptul la întretinere înceteaza prin recasatorirea sotului îndreptatit sa o primeasca.
Art. 42. - Instanta judecatoreasca va hotarî, odata cu pronuntarea divortului, caruia dintre parinti vor fi încredintati copiii minori. În acest scop, instanta va asculta parintii si autoritatea tutelara si, tinând seama de interesele copiilor, pe care de asemenea îi va asculta daca au împlinit vârsta de zece ani, va hotarî pentru fiecare dintre copii, daca va fi încredintat tatalui sau mamei.
Pentru motive temeinice, copiii pot fi încredintati unor rude ori unor alte persoane, cu consimtamântul acestora, sau unor institutii de ocrotire.
Totodata, instanta judecatoreasca va stabili contributia fiecarui parinte la cheltuielile de crestere, educare, învatatura si pregatire profesionala a copiilor.
Învoiala parintilor privitoare la încredintarea copiilor si la contributia fiecarui parinte la cheltuielile de crestere, educare, învatatura si pregatire profesionala a acestora va produce efecte numai daca a fost încuviintata de instanta judecatoreasca.
Art. 43. - Parintele divortat, caruia i s-a încredintat copilul, exercita cu privire la acesta drepturile parintesti.
Când copilul a fost încredintat unei alte persoane sau unei institutii de ocrotire, instanta judecatoreasca va stabili care dintre parinti va exercita dreptul de a-i administra bunurile si de a-l reprezenta sau de a-i încuviinta actele.
Persoana sau institutia de ocrotire careia i s-a încredintat copilul va avea fata de acesta numai drepturile si îndatoririle ce revin parintilor privitor la persoana copilului. Dispozitiile Art. 108 se aplica prin asemanare.
Parintele divortat, caruia nu i s-a încredintat copilul, pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu acesta, precum si de a veghea la cresterea, educarea, învatatura si pregatirea lui profesionala.
Art. 44. - În cazul schimbarii împrejurarilor, la cererea oricaruia dintre parinti sau a copilului, daca acesta a împlinit vârsta de paisprezece ani, a autoritatii tutelare sau a vreunei institutii de ocrotire, instanta judecatoreasca va putea modifica masurile privitoare la drepturile si obligatiile personale sau patrimoniale între parintii divortati si copii. Modificarea masurilor luate potrivit dispozitiilor Art. 42 alin.1 si 2 se va putea face cu paza cerintelor prevazute de acele dispozitii.
