Știți mâncărurile alea prețioase? Alea pe care nu le înghiți în fiecare zi și de care ți se face poftă uneori? Nu prea des, că știi că-s scumpe.
Dar te apucă deodată. O poftă mare de tot. Doamne, ce-ai mânca nebunia aia de la restaurantul cutare! Ce bună a fost! Ce mi-a plăcut!
Încerci să-ți amâni pofta. Știi că te arde la buzunare. Și tot amâni și tot amâni.
Dar, aproape miraculos, aproape când atinseseși maximul de frustrare, te invită un prieten în oraș. O onomastică, ceva. Fix la restaurantul ăla prohibitiv. Și ai ocazia, pe cheltuiala lui, să-ți comanzi fix ce-ți dorește suflețelul.
Ce faci? Stai acasă, înghiți un sandviș și te dai ocupat? Că nu poți ajunge la ziua lui, că ai copii de crescut, că ai serviciu? Că pana mea, ești prea busy?
(...)
