“Mami, ce bine era dacă erai caracatiță?”, îmi spune Alexandru de fiecare dată când vrea și el în brațe, dar le găsește ocupate cu Achim.
Îmi e greu de când am 3 minuni (toți încă mici), să nu fiu caracatiță, să îi pot lua pe toți 3 în brațe și să îi iubesc. Pot maxim câte doi, deși și atunci se împing unul pe altul și strigă: “Mami e doar a mea!”. Atunci respir adânc și îi iau pe rând în brațe (vor plimbați în brațe) fără nici o noimă în ordine. Doar pentru acele momente mi-aș dori o baghetă magică sau măcar o zâna bună. Pentru restul mă descurc cu o mână.
Ce poate face o mamă cu “doar” două mâini și un copil în brațe?
(...)
Citește mai mult pe zanascutecel.ro
Sursa foto zanascutecel.ro
