"Noi am rămas prieteni, copiii sunt foarte ok cu situația“
“Le-am explicat că nu din cauza lor ne-am despărțit și au inteles“
“Sunt foarte ok cei mici, chiar le convine că au acum au două case unde sunt răsfățați. Dacă nu le convine undeva, se mută în partea cealalta“
“Chiar el ne-a spus că e foarte fericit și că a fost cea mai bună soluție pentru toată lumea”
Când un părinte pleacă de acasă, lasă un urmă lui în vid enorm în sufletul copiilor. Oricât de mult ar încerca să înțelegă, copiii vor rămâne întotdeauna cu întrebarea “De ce?” și cu nostalgia tuturor momentelor fericite pe care le-ar fi putut trăi dacă părinții ar fi rămas împreună.
Nu contează că poate erau nefericiți cu toții, că despărțirea a fost cea mai bună soluție (așa cum susțin majoritatea părinților), copiii își imaginează o realitate paralelă în care totul ar fi fost idilic cu o singură condiție: să aibă amândoi părinții alături.
(...)
