Cum vă spuneam zilele trecute, am început să mă duc la sală. Că mamă, picioare și trec anii și dacă nu acum, atunci când?
Și cum mă chinuiam eu să deschid dulapurile cu noile cartele, că uite așa îți dai seama că trece timpul iar tu îmbătrânești, când lași sala cu cheie la dulap și o regăsești peste 2 ani cu cartelă de nu mai știi cum funcționează, le aud pe vecinele de vestiar vorbind.
Știți că nu prea sunt genul să-mi bag nasul în viața altora, nici să comentez lucruri ce nu țin de pătrățica mea, dar când sunetele îți intră în urechi fără să vrei, n-ai decât să asculți.
– Bunăăăă, ia uitați fetelor ce mi-am luat!
Nu mă uit că nu vorbește nimeni cu mine. Dar bănuiesc că e vreo bluză sau ceva de încălțat.
– Ce faină eeee! Îți stă foarte bine!
– Mi-am luat-o singură, că dacă nu noi, atunci cine?
(...)
