Sari la conținut

Serios, oare chiar muncim pentru copii?

Un copil am, pentru cine să muncesc? Pentru tine muncesc, știi doar! Să ne trăiască copiii, că doar pentru ei muncim

De câte ori n-ai spus sau n-ai auzit asta în jur? Le spunem automat aproape, pentru că așa le-am auzi de generații. Dar oare chiar așa e? Muncim pentru copii în totalitate? Sunt ei mobilul real al “caznei” noastre, motivul pentru care tragem din zori și până-n seară? Nu cumva ne amăgim aiurea, căutând motivații, când ceea ce ne conduce are cu totul și cu totul alt temei?

Muncesc să îi asigur copilului tot ce are nevoie

Adevărat. Dar, totuși, ce are nevoie un copil? Cere el jucării inteligente, biberoane fără BPA (dacă nu știți, nu vă bateți capul, e o altă invenție de marketing), leagăn cu 10 funcții, a 15-a mașinuță, excursie la Disneyland sau petrecere-stil nuntă, că tot vorbeam zilele trecute de asta? Nu, copilul cere atenție și timp cu părinții lui și uneori o face în cele mai vocale și chiar agresive moduri. De toate celelalte noi credem că are nevoie și i le îndesăm uneori în exces, că noi n-am avut, să aibă el.

Nu e nevoia copilului să urmeze o grădiniță de 500 de euro pe lună și o scoală de minimum 8.000 pe an. E nevoia noastră să îl știm bine, să ne securizăm confortul că i-am oferit un start bun în viață, chiar dacă asta nu garantează în mod real nimic. Nu copilul cere mâncare bio, haine din bumbac organic sau încălțări ergonomic ede 300 de lei perechea. Mintea noastră dornică de control absolut le cere, iar noi le trecem în contul copilului, că doar pentru cine să muncim?

(....)

Citește mai mult pe pisicapesarma.ro

Sursa foto

Articole relationate
Comentarii facebook
Comentarii
    Trimite un comentariu
    Sunt tătic necenzurat
    Abonează-te la newsletter

    Caloria.ro

    Înscrie-te în comunitatea mămicilor generoase!