Dacă sufletul mi-ar fi din plastilină și toate durerile s-ar transforma în săgeți subțiri de dor, în mine-ar fi o gaură imensă cu margini creponate și colți de fier.
Iar dacă viața mea ar fi steluțe și noaptea, nopți ce greu se dorm, în mine-ar fi o luptă dură între-a-l iubi la nesfârșit și a-l lăsa să plece-n tihnă.
Viața e mereu o luptă
Cu tine sau cu cei din jur. Unele de dus mai simplu, în timp ce pentru altele ai nevoie de ani întregi să înțelegi că poate drumul trece prin iertare.
Și-nveți să te mulțumești cu cioburi de pahare sparte. Și-un suflet iertător, dar trist. Împăcat, dar neîmplinit.
