Sari la conținut

Adormitul leganat - a cui sa fie vina?

Cand ai ajuns cu el acasa de la maternitate si era atat de mic, in jur de trei kilograme gingase, parea sa nu aiba alt loc mai bun sa creasca un pic decat in bratele tale. Aceasta a fost pozitia de alinare si pentru tine pentru ca era atat de fragil si fantastic in acelasi timp incat aveai impresia ca doar daca il scapi o clipa din ochi va disparea. Si a fost, fara indoiala, si pozitia sa favorita, fiindca aici inchidea ochii linistit si plescaia de placere, ii mai deschidea un pic sa te verifice ca esti acolo, asa cum trebuie, cu bratele in jurul lui, ca sa ii inchida multumit, la loc.

Asa ca l-ai tinut, non stop, pana cand a facut 5 kilograme si apoi 6 si 7 si 8. Si uite ca acum bate spre zece, la fel de gingas, iubitor si fantastic ca intotdeauna. Numai ca tu nu mai poti si bebelusul nu mai stie altceva. Vrea doar in brate, cel mai probabil plimbat si sa i se cante ceva incetisor.

Nici nu pot sa va descriu cati kilometri am facut eu in acest fel, batand doua camere de apartament, izolata de restul lumii, ca nu cumva sa ii deranjeze somnul atat de greu obtinut. Minim o jumatate de ora de purtat inainte sa adoarma si inca putin apoi, ca sa fiu sigura ca il pot pune in pat inainte sa se trezeasca. Si la 9 dimineata, si la pranz, si la somnul de la 6 seara si cel de noaptea tarziu, si adormirea la loc cand se trezea la 2 noaptea.

Sa va spun in ce hal de oboseala eram, cat de tare ma dureau spatele, bratele si cat de mult sufeream din cauza izolarii? Oricine si-a purtat mult copilul le stie cu siguranta pe toate acestea. 

Dezvatarea a fost tarzie, dupa un an de zile, cand era atat de greu incat oricata bunavointa as fi avut nu as mai fi putut sa il tin in brate atata vreme. Degeaba ii explicam ca este prea greu, ca nu mai pot, ca putem foarte bine sa stam intinsi pe pat amandoi si imbratisati - el era iar treaz si plangand de nervi dar si de oboseala. Dupa saptamani bune de plansete si stres pentru amandoi am reusit: am renuntat sa il mai culc in patutul lui si l-am culcat langa mine, citindu-i povesti. Il duceam la culcare inainte sa fie prea morocanos din cauza somnului, ne mai jucam in pat, citeam (uneori chiar si o ora, pana mi se usca gura si credeam ca nu am sa mai pot scoate un singur sunet) si, pana la urma, adormea asa, relaxat, stiind ca este cineva langa el sa il mangaie de cate ori se foieste un pic.

 

Daca si tu treci printr-o asemenea perioada, care ti se pare un adevarat calvar, si te intrebi daca nu cumva era mai bine sa o asculti pe soacra cand iti atragea atentia ca prea il tii mult in brate si il strici (pe vremea ei copiii se infigeau intr-o sacosa in gard, pentru ca femeia trebuia sa aiba grija de animale si gradina si casa) sa stii ca, in parte, la acest obicei ati lucrat si tu si bebe.

Nu toti bebelusii se comporta la fel - unii vor sa fie tinuti mai mult in brate, altii mai putin. Aceasta tine de personalitatea lor si nu are nimic de-a face cu cat de mult te pricepi tu la cresterea copiilor. Am vazut pe propria piele: primul, dupa cum va povesteam, era numai in brate. Al doilea era multumit doar sa fie langa mine si sa auda vocea. Nu-i vorba, vroia si el in brate, insa asta nu era singurul mod de a adormi.

In plus, daca este un bebelus alaptat, atunci este mai probabil sa fie obisnuit sa adoarma in brate. Fie pentru ca atipeste in timp ce suge si se trezeste atunci cand il lasi din brate. Fie pentru ca este atat de aproape sa adoarma incat nu vrei sa il lasi jos si sa o iei de la capat.

Conteaza si daca bebelusul este mai degraba vesel sau mai degraba morocanosi. Pentru ca si asta tine de personalitate si nu de capacitatea mamei de a-l linisti. Unii bebelusi plang mult. Foarte mult. La fel cum altii zambesc mai tot timpul. Daca ai un bebelus care plange des si perioade indelungate cel mai probabil vei ajunge sa il tii enorm de mult timp in brate. Macar incerci sa il linistesti, chiar daca nu iti iese aproape deloc.

Si, desigur, in formarea acestui obicei intervii si tu, cu bratele tale mereu disponibile, pe care acum nu mai stii cum sa le retragi. Este extrem de greu sa schimbi obisnuinta unui copil si, in teorie, cu cat o faci mai repede, cand are o varsta mai mica, cu atat este mai simplu. Asa ca, si de nu ai nimic altceva de facut decat sa il faci pe bebe fericit, pe cat posibil, invata-l sa adoarma intr-o pozitie convenabila pentru tine. Tu stii care este aceea - in patutul lui, ca voi, oamenii maturi, sa aveti patul numai pentru voi (asteapta-te insa sa fie nevoie sa te scoli din pat mai multe ore pe noapte) sau cu tine in pat fiindca asa este mai simplu sa il linistesti.

 

Acum, ca am aflat ca nu este vina nimanui si soacra poate sa isi tina linistita parerile numai pentru ea, am sa iti zic ca eu nu cred sa fie o solutie universala la aceasta problema. Depinde de cat de decisa esti tu sa nu il mai adormi in brate, de ce alt tip de a-l adormi gasesti astfel incat sa fie comod si pentru tine, de cat de pe gustul bebelusului este. Nu iti ramane decat sa incerci mai multe solutii pana reusesti sa o gasesti pe cea potrivita. Si sigur o vei gasi, nu exista copil de gradinita care inca sa fie adormit in brate. 

 

Articole relationate
Comentarii facebook
Comentarii
  • Daria

    Un articol nereușit. Nu are nici o concluzie exactă, dar felul în care este scris te îndeamnă să nu îl "înveți în brațe". Mi-am ținut copilul în brațe non-stop până la 6 luni, apoi a început să exploreze. Un copil ținut în brațe primește dovada afecțiunii devenind ulterior sigur pe sine.

  • Anca

    Intradevar o greseala fantastica sa iti tii copilul in brate , been there done that .. are un an si 11 kilograme si urla de nervi daca nu este plimbat kilometrii innainte de culcare.
    Din respect pt vecini nu il pot lasa sa urle , asa ca singura solutie ..BRATE..SUNTEM DISTRUSI .. si faza cu o sa se dezvete el ..well in cazul nostru nu se aplica devine din ce in ce mai demanding , si faptul ca l am.purtat / plimbat in brate la facut si mai NEAJUTORAT si DEPENDENT VOIT de mine.

Trimite un comentariu
Sunt tătic necenzurat

Desenele animate și educația

Plouă afară. E frig și cred că e un moment potrivit pentru acest subiect, despre care vreau să scriu de ceva vreme – despre educația copiilor și desenele animate. Un lucru e sigur, copiii...

Abonează-te la newsletter
Life.ro

Înscrie-te în comunitatea mămicilor generoase!

Evenimente Bucureşti