Sari la conținut

Scrisoare către copiii cu autism, de la un Moş Crăciun care suferă de autism

Hei, copil frumos, ce mai faci? Sunt eu, Moş Crăciun :).

Îţi scriu de la Polul Nord, pentru a-ţi spune cât sunt de entuziasmat că ne vom întâlni. Elfii mei sunt foarte harnici, muncesc foarte mult la jucării, iar renii de-abia aşteaptă să plecăm la drum. Am observat că lista mea cu copilaşi obraznici e mult mai scurtă anul acesta, aşa că şi eu voi fi mai harnic.

Voiam să îţi spun că ştiu că sărbătorile pot fi foarte obositoare, uneori, mai ales atunci când trebuie să mă întâlneşti. Mall-urile sunt tare aglomerate, oamenii din jur inspiră mai degrabă stres, decât bucurie… totul se poate transforma într-o experienţă epuizantă.  Cum de ştiu atâtea?

Păi… să îţi spun un secret:

Şi eu am autism, la fel ca tine.

Atunci când eram mic, şi eu îmi doream să îi scriu scrisori Moşului, însă literele doar mă fascinau prin forma şi culorile lor. Habar nu aveam ce să fac cu ele. Voiam să îi spun prin cuvinte ce să îmi aducă, gândindu-mă că de acolo, de undeva, poate mă aude, însă nu puteam rosti cum trebuie nici măcar un cuvânt.

Mi-ar fi plăcut şi mie să am ce îi cere Moşului, aşa cum făceau ceilalţi copii, dar eu habar nu aveam ce să fac cu jucăriile, iar hainele noi mă sufocau mereu. Mai mult, pentru ce i-aş fi cerut jucării, dacă toţi copiii mă dădeau deoparte?

Îmi amintesc când m-am întâlnit cu Moşul, la Mall, eram ceva mai măricel, şi când m-a întrebat ce îmi doresc, în toată epuizarea mea nu am putut decât să repet “ce îmi doresc”. Aş fi vrut să îi spun ce îmi doresc măcar prin privire, dar nu m-am putut uita la el nici mai mult de câteva secunde, iar chipul mi-a fost inexpresiv.

► Citeşte şi Semnele timpurii ale autismului

Am crescut, am aflat că eu sunt menit să fiu Moşul celor ca mine şi mi-a fost greu, să ştii. Mă oboseau renii, când se jucau, dansau şi se pregăteau de călătorit în toată lumea. Ajungeam la grădiniţe, la şcoli, în mall-uri, în parcuri… nu îmi găseam niciodată locul. Simţeam că nimic nu este pentru mine. Simţeam că totul este prea mult.

Dar cu timpul… a fost din ce în ce mai bine. Cu ajutorul părinţilor, al prietenilor, al elfilor, am început să mă simt din ce în ce mai bine în preajma oamenilor. Bine, sunt momente în care încă îmi este greu, dar mă descurc!

► Citeşte şi Specialiştii au descoperit principala cauză a autismului

Mulţumită sprijinului primit în toţi aceşti ani, eu şi elfii îţi putem aduce bucurie. Şi îţi promitem că vei face asta. Elfii mei te vor învăţa cântece pe care le vei iubi, vă veţi juca împreună joculeţe special create pentru tine. Te vor fascina! Iar la final, eu şi tu vom face o poză împreună, care îţi va aminti de mine atunci când vei creşte şi când te vei simţi la fel de împlinit ca mine acum.

Elfii sunt foarte încântaţi că te vor cunoaşte. Iar eu îţi promit că voi face din întâlnirea noastră una dintre cele mai frumoase de până atunci. Pentru că restul… vor fi din ce în ce mai frumoase! Ţi-o garantez!

Te pupă Moşul şi te roagă să îl aştepţi cu linişte în suflet. Totul o să fie bine, îţi promit!
 

Articole relationate
Comentarii facebook
Comentarii
    Trimite un comentariu
    Sunt tătic necenzurat
    Abonează-te la newsletter
    Life.ro

    Înscrie-te în comunitatea mămicilor generoase!

    Evenimente Bucureşti