Articolul ăsta îmi exprimă niște temeri teribile. Mi-e groază, sincer, de momentul numit adolescența fiică-mii. Sunt sigur că așa gândiți și voi, mai ales tații de fete. Ne e teamă că nu ne vom mai înțelege cu ele, că vor nimeri în anturaje dubioase, că vor încerca tot felul de substanțe interzise, că își vor rata viața.
Am temerea asta de ceva vreme. Mă mai ia, mă mai lasă, mai uit, dar azi mi s-a reactivat. Azi, din întâmplare, am dat peste un joc, la care au acces foarte mulți adolescenți. Nu-i voi da numele, ci vă prezint doar câteva capturi.
Pe prima ați văzut-o deja mai sus. Cel care utilizează acest joc trebuie să facă alegeri. Are mai multe situații cu care se întâlnește și face tot felul de opțiuni, în funcție de interesele sale.
Captura de mai sus, îi dă adolescentului voie să aleagă între două opțiuni: ce poate face în prima zi de școală? Să caute tipi „hot” sau să pună mâna pe cărți! Ce aș putea spune eu ca tată când fiică-mea, în prima zi de școală la liceu, ar alege prima variantă? Iar pe la cursuri nici nu ar mai trece?
(...)
