În primele zile poate să pară o răceală obișnuită. Bebelușului îi curge nasul, este înfundat, poate tuși și mănâncă puțin mai greu. Apoi, uneori în numai câteva zile, tabloul se schimbă: tusea devine mai persistentă, copilul respiră mai repede, depune efort ca să respire sau nu mai reușește să mănânce ca de obicei.
Așa poate evolua bronșiolita, o infecție virală a căilor respiratorii mici care apare în special la copiii sub 2 ani și este întâlnită cel mai frecvent în primul an de viață. Virusul respirator sincitial, cunoscut mai ales sub abrevierea RSV, este cauza cea mai frecventă, dar bronșiolita poate fi provocată și de alte virusuri.
Tocmai debutul aparent banal îi poate deruta pe părinți. Diferența importantă nu este dacă bebelușul are sau nu „muci”, ci ce se întâmplă cu respirația, alimentația și starea lui generală pe măsură ce infecția evoluează.
Bronșiolita poate începe exact ca o răceală
Primele simptome sunt de obicei cele ale unei infecții a căilor respiratorii superioare: nas care curge sau este înfundat și, uneori, febră. În următoarele zile poate apărea tusea persistentă, iar respirația poate deveni mai rapidă sau mai dificilă. Unii copii au wheezing, acel sunet asemănător unui șuierat care se poate auzi în timpul respirației.
Centrul pentru Prevenirea și Controlul Bolilor din SUA (CDC – Centers for Disease Control and Prevention) arată că simptomele infecției cu RSV nu apar neapărat toate în același timp, ci se pot instala în etape. La sugarii foarte mici, manifestările pot fi mai puțin tipice: iritabilitate, activitate redusă și dificultăți de respirație. Bebelușul poate să nu aibă tabloul de răceală la care se așteaptă părintele.
Dacă este prima viroză a copilului, poate fi dificil să îți dai seama ce intră în limitele unei răceli obișnuite. Am explicat pe larg cum se manifestă prima răceală a bebelușului și ce poți face acasă.
Bronșiolita merită însă urmărită separat, mai ales când respirația începe să se schimbe. Poți citi și când bronșiolita la copii necesită consultul medicului.
Uită-te la copil cum respiră, nu doar la cât de mult tușește
Tusea poate suna urât și poate speria, dar nu intensitatea zgomotului este singurul lucru pe care trebuie să îl urmărești. Mult mai relevant este efortul pe care îl face bebelușul pentru fiecare respirație.
Institutul Național pentru Excelență în Sănătate și Îngrijire din Marea Britanie (NICE – National Institute for Health and Care Excellence), instituția care elaborează ghiduri și recomandări medicale bazate pe dovezi pentru sistemul de sănătate britanic, recomandă evaluare medicală de urgență atunci când apar semne precum dificultăți respiratorii severe, geamăt respirator, retracții importante ale toracelui, colorație albăstruie a pielii sau buzelor ori episoade de apnee – momente în care copilul pare că se oprește din respirat.
Un părinte poate observa că pielea este trasă vizibil între coaste sau sub coaste atunci când bebelușul inspiră, că nările se mișcă accentuat cu fiecare respirație sau că respirația este mult mai rapidă decât de obicei. Copilul poate părea că muncește pentru ceva ce înainte făcea fără efort: să tragă aer în piept.
La sugarii foarte mici, apneea poate fi chiar una dintre manifestările bronșiolitei. Dacă bebelușul are pauze în respirație, devine albăstrui sau este greu de trezit, nu aștepta să vezi dacă situația se ameliorează.
Când nu mai poate mânca normal, bronșiolita trebuie urmărită atent
Nasul înfundat este suficient pentru a face mesele mai dificile unui bebeluș. Dacă însă copilul începe să respire repede și cu efort, suptul poate deveni și mai greu. Trebuie să coordoneze suptul, înghițitul și respirația exact într-un moment în care respiratul îi solicită deja organismul.
De aceea, cantitatea de lapte pe care reușește să o consume este un reper important. NICE include aportul insuficient de lichide printre elementele care trebuie luate în calcul atunci când se decide dacă un copil cu bronșiolită are nevoie de evaluare și îngrijire suplimentară.
Uită-te și la scutece. Dacă bebelușul mănâncă mult mai puțin și scutecele rămân uscate mai mult decât în mod obișnuit, există riscul deshidratării. Ghidul NICE recomandă părinților să solicite ajutor medical dacă bebelușul nu are un scutec ud timp de 12 ore.
Nu trebuie însă să aștepți atingerea unui prag dacă starea copilului te îngrijorează. Un sugar care refuză repetat mesele, este neobișnuit de somnolent sau pare tot mai epuizat trebuie evaluat medical.
Bebelușii foarte mici și prematurii au nevoie de mai multă atenție
Nu toți copiii au același risc de a face o formă severă. Vârsta foarte mică este unul dintre factorii luați în calcul de medici. NICE menționează în special sugarii sub 3 luni, precum și copiii născuți prematur, atunci când evaluează riscul unei evoluții mai severe.
Riscul poate fi mai mare și în cazul copiilor cu anumite boli cardiace congenitale, boli pulmonare cronice sau probleme care afectează sistemul imunitar.
Asta nu înseamnă că orice bebeluș din aceste categorii va face o formă severă. Înseamnă că pragul pentru a cere sfatul medicului trebuie să fie mai scăzut, iar medicul va interpreta simptomele și în funcție de vârstă, istoricul copilului și starea lui generală.
Medicul pediatru Mihai Craiu a explicat pe larg ce trebuie să știe părinții despre bronșiolita acută și când poate fi necesară internarea.
Ce poți face acasă într-o formă ușoară
Majoritatea cazurilor de bronșiolită sunt tratate prin măsuri de susținere, nu printr-un medicament care „omoară” virusul. Dacă medicul consideră că bebelușul poate fi îngrijit acasă, hidratarea și urmărirea atentă a respirației și a stării generale devin foarte importante.
Pentru un bebeluș cu nasul foarte înfundat, secrețiile nazale pot face alimentația dificilă. Curățarea blândă a nasului cu soluție salină poate ajuta înaintea meselor, mai ales când congestia îl împiedică să sugă confortabil.
Antibioticele nu tratează bronșiolita virală și nu trebuie administrate „preventiv”. Nici bronhodilatatoarele, corticosteroizii sau alte medicamente folosite pentru afecțiuni respiratorii nu sunt recomandate de rutină pentru bronșiolită. Tratamentul se stabilește în funcție de evaluarea medicală, nu după ce a funcționat la un alt copil.
Evoluția nu este întotdeauna rapidă. NICE arată că simptomele ating frecvent intensitatea maximă între zilele 3 și 5 ale bolii, iar tusea poate persista mai mult. Asta explică de ce un copil care părea doar puțin răcit în prima zi poate necesita mai multă atenție câteva zile mai târziu.
Semnele pentru care nu aștepți acasă
Solicită ajutor medical de urgență dacă bebelușul are dificultăți evidente de respirație, pielea dintre sau de sub coaste este trasă puternic la fiecare inspirație, geme când respiră, are pauze în respirație ori buzele sau pielea capătă o nuanță albăstruie.
Trebuie cerut sfatul medicului și dacă bebelușul mănâncă mult mai puțin decât în mod obișnuit, nu are scutec ud timp de 12 ore, pare foarte obosit, greu de trezit sau starea lui se agravează.
La un bebeluș foarte mic, febra are o semnificație aparte. O temperatură de 38°C sau mai mare la un sugar sub 3 luni necesită evaluare medicală promptă, indiferent dacă bănuiești că este vorba despre bronșiolită sau despre o simplă viroză.
Bronșiolita nu trebuie recunoscută acasă după un singur sunet al tusei și nici părintele nu trebuie să stabilească singur diagnosticul. Ce poți face însă este să urmărești câteva lucruri foarte concrete: cum respiră copilul, cât reușește să mănânce, dacă udă scutecele și cum arată starea lui generală.
Nasul înfundat și tusea pot face parte dintr-o viroză obișnuită. Când bebelușul începe să depună efort ca să respire, nu mai reușește să se hrănească sau devine neobișnuit de somnolent, discuția nu mai este doar despre o răceală care trebuie așteptată să treacă.
