Consecintele stimularii excesive a copilului mic

Sunt numerosi parintii preocupati de dezvoltarea si capacitatile de invatare ale copilului. “Este in avans pentru varsta lui?”, “Este interesat de diverse lucruri, trebuie, si cum as putea, sa il incurajez in acest sens?” Acesta intrebari sunt foarte normale, dar atunci cand dorinta de a favoriza desteptarea copilului se transforma in tentativa de a-l stimula, exista un pericol…

De fapt, desi stimularea este o nevoie reala la anumiti copii ce prezinta un handicap, ea este prejudiciabila pentru un copil a carui dezvoltare este normala. Acesta din urma are nevoie sa fie desteptat, nu stimulat: invitatia, propunerea, trebuie sa fie cuvintele iscusite ale acestei desteptari.

Luand o situatie de joaca, propundand-o copilului, invitandu-l sa se serveasca de ea, apoi participand cu el, astfel participa adultul la dezvoltarea sa, fiind ascultatorul nevoilor sale. Iar aceasta ascultare implica in mod egal si oprirea unei activitati, atunci cand copilul emite semne de plictiseala sau oboseala.

Impunand un ritm copilului, inseamna sa il obositi mai mult decat este necesar. Mai ales, daca simte ca asteptati mereu mai mult de la el, este probabil ca un copil sa-si piarda increderea in sine, avand sentimentul ca nu face niciodata ce trebuie, ca nu este la inaltimea sperantelor parintilor sai.

Este deosebit de important sa nu ocupati cu orice chip copilul. Din contra, este esential sa invete sa se plictiseasca din cand in cand. Descoperind plictiseala si singuratatea, copilul va gasi el insusi idei pentru a iesi din aceasta situatie.

De altfel, o stimulare excesiva, dezvaluind cel mai adesea o ocupare a timpului prea incarcata, poate fi o cauza a agresivitatii copilului.