Fie că e vorba de un copil, fie că e vorba de un adult, noi toți avem această nevoie pentru a ne simți în siguranță, nevoia de a ne fi curpinse emoțiile.
Eu m-am analizat de multe ori și am realizat că atunci când mi-e greu, când mi-e teamă de ceva, când sunt nervoasă de ceva, când sunt tristă sau de-a dreptul deprimată asta este nevoia mea cea mai mare. Nu vreau nici argumente, nici contrargumente, nu vreau fix atunci să mi se explice de ce e greșit ce simt sau să mi se spună cum aș putea schimba asta. Nu vreau să fiu judecată, nici analizată. În acele clipe în care mi-este greu, tot ce îmi doresc este ca persoana iubită să mă accepte și să mă susțină așa cum sunt, fie că-s tristă, fie că-s nervoasă, fie că-s nesuferită. Am nevoie să știu că e lângă mine și când sunt așa. Am nevoie să aud: e ok, vom trece și peste asta/vom rezolva și asta. Am nevoie să-mi curpindă emoțiile așa cum sunt ele, nu să încerce să le corecteze.
Emoțiile nu-s greșite, sunt doar emoții. Specialiștii spun că emoțiile negative puternice nu pot fi calmate prin rațiune (se pare că e fizic imposibil pentru creierul nostru), ci, cumva, prin emoții pozitive. Pentru a reuși să trecem peste ele, noi, fie că suntem adulți, fie că suntem copii, avem nevoie să ne simțim în siguranță.
(...)
