Păi și care e diferența? Adică nu de-asta ești tu părinte bun, ca să-i fie bine copilului bine?
Logic vorbind, și de fapt cam din orice unghi ai privi, cam așa stau lucrurile. Noi facem tot ce ne stă în putință să fim părinți buni, ca să le fie bine copiilor noștri. Să fie fericiți, să fie crescuți bine, să fie crescuți sănătos, să nu sufere.
Doar că, observându-mă pe mine, dar și pe alți părinți din jurul meu, văd o presiune prea mare. Presiune pe care noi înșine o punem pe noi, presiune pe care o pune societatea, oamenii de pe rețelele de socialiare, oamenii din parc, de la magazin, cărțile de parenting. Toate standardele pe care trebuie să le urmăm, toare rigorile de care trebuie să ținem cont. În zilele noastre sunt milioane de articole de parenting și o mulțime de specialiști care ne învață cum să ne creștem copiii. Cum să fim noi ca părinți și mai ales cum să nu fim.
Tot parentingul ăsta modern însă, nu ar trebui să fie o presiune pe părinți, ar trebui să fie o eliberare. Adevăratul parenting este ăla care te ajută pe tine ca părinte. Sau mai bine zis, care ajută și copilul din tine. Parentingul nu ar trebui să fie despre a pune presiune pe părinți și a judeca părinții, ci despre a-i ajuta.
E uman să greșim, e ok să nu fim părinți perfecți și ar trebui să putem recunoaște asta fără să ne fie atât de greu.
(...)
