Se spune ca nu exista casnicie sau relatie in care sa nu exista conflicte. Asa o fi, desi mi-ar placea sa cred ca exista si exceptii. Daca conflictele in familie, intre parteneri, sunt inevitabile, in cazul celor care au copii momentele tensionate trebuie abordarte cu mai multa intelepciune, cu mult tact astfel incat cei mici sa fie cat mai putin afectati.
Iata cum sunt afectati copiii de conflictele din familie. 
In primul rand parintii si adultii, in general, ar trebui sa stie ca cei mici sunt foarte sensibili din punct de vedere emotional. Ei nu inteleg logica conflictului, nu inteleg supararea si atitudinea parintilor in timpul conflictului. Dar, tinand cont de faptul ca un copil invata in buna masura din ceea ce vede, conflictele parintilor vor fi lectii pentru ei de pe urma carora vor avea, in egala masura, de invatat (dar nu lucruri bune) si care ii vor afecta.
Lipsa de incredere si lipsa de stima fata de propria lor persoana. Acestea sunt efecte comune in cazul copiilor care sunt martori la confliclete parintilor. Reactia lor este de indiferenta fata de sine, fata de cele din jurul lor. Este accentuat sentimentul de jena si le este subminata increderea in parintii lor.
Sentiment de insecuritate. Conflictele parintilor sau separarea acestora duce la diverse schimbari in viata copilului, asta in conditiile in care pentru copil rutina este o sursa de echilibru. Copilul care traieste cu un singur parinte are sentimentul ca a pierdut ceva, ceea ce le produce un puternic sentiment de insecuritate personala.
Furia si agresiuna sunt alte manifestari tipice pentru copilul martor la conflicte sau ai caror parinti s-au separat. Ei au tendinta de a deveni irascibili, agresivi, violenti si rebeli.
Se izoleaza. Conflictele parintilor si separarea acestora produce la copil a reactie de izolare. Devine necomunicativ, inchistat si introvertit. De regula nu are prieteni sau are prieteni putini, iar relatia cu acestia este superficiala. In plus, isi reduc la minimum comunicarea cu parintii lor si refuza sa-si mai expuna problemele, nelamuririle si nevoile.
Depresiea si tristetea. Acesta sunt cele mai grave manifestari ale copilului care este martor la conflicte sau care trece prin esecul relatiei parintilor lui. Depresia este foarte greu de identificat la copil si prin asta cu atat mai grava. Copilul disimuleaza usor, reuseste sa-si pacaleasca si parintii si profesorii si se adanceste intr-o stare de tristete care este extrem de daunatoare psihicului lui, in formare, imatur si incapabil sa inteleaga complicatiile vietii. Aceasta atrage dupa sine esecul scolar, lipsa de interes pentru activitatile specifice copilariei. Se construieste un cerc vicios din care copilul nu mai poate sa iasa.
Solutia este comunicarea si gestionarea cu tact a conflicetelor. Daca situatiile de criza nu pot fi evitate este imperios necesar ca celui mic sa-i fie explicate, lamurite si argumentate toate situatiile noi si neplacute prin care trece familia.
