În ultimii ani, parcă aștept sărbătorile și vacanțele mai mult ca niciodată. Mă gândesc mereu că acela va fi timpul meu liber în care mă odihnesc, în care mă relaxez, dar mai ales în care voi fi mai prezentă alături de familie, de cei dragi mie. Timp în care voi asculta mai atentă ce-mi spune copila, mă voi juca mai mult cu ea, o voi lua mai mult în brațe și n-o voi grăbi deloc. Timp în care voi privi în zare fără gânduri și griji, mă voi uita în ochii bărbatului să-i văd așa cum nu am mai făcut-o de prea multă vreme. Timp în care pur și simplu voi sta. Poate cu o cafea în mână sau fără nimic. Stat și atât.
Toate lucrurile astea și multe altele mi le imaginez și mi le doresc din toată inima de fiecare dată. Și trăiesc cu gândul la acea vacanță, la acele zile libere, la acele sărbători care îmi vor oferi toate lucrurile astea după care tânjesc atât de mult.
Dar ce să vezi? De fiecare dată parcă se întâmplă ceva. Parcă nu reușesc să mă bucur, parcă nu-s așa prezentă cum aș vrea, parcă nici timpul nu-mi ajunge, deși sunt zile întregi.
(...)
