– Hiuuuu, să ne tragem sufletul și să mai respirăm o dată!
După 3 zile și 3 nopți ca-n poveștile cu prinți ce și-au găsit perechea și mame care încă-și mai caută liniștea am revenit și eu, fericită, la rutina de zi cu zi.
Altă rutină. Aia în care sunt departe de casă, singură cu copiii.
Că pe cealaltă în care eu scriu dimineața la o cană de cafea, iar copiii sunt la școală s-a dus de mult.
Drumul spre vacanță durează 12 ore
Am plecat acum 5 zile de-acasă, cu un troller, două rucsacuri și doi copii. Nu m-am gândit nici măcar o secundă la ce urma să mă aștepte. Cu cât nu am așteptări, cu atât lucrurile mă pot surprinde pozitiv.
Și m-au surprins la maxim pentru că nu m-aș fi gândit niciodată că am copii cu atâta imaginație și cu energie cât pentru o turmă de elefanți traversând un deșert.
– De ce aripile nu se mișcă de la avion?
– De ce suntem în nori?
– Unde este Dumnezeu?
– Dacă luăm foc?
– De ce geamurile nu sunt din sticlă?
– Ce limbă vorbește domnul?
– Ce zice doamna?
– Cine-a vorbit?
– Vreau să văd pilotul.
(...)
