Deși suntem diferiți cu toții, reacțiile părinților atunci când copilul plânge seamănă foarte multe între ele. Bine, eu tind să generalizez acum și nu e drept, dar știu foarte mulți părinți care fac lucrurile despre care vorbesc aici și tocmai de-asta am și zis să scriu despre ele.
Bineînțeles că nu sunt eu vreo mamă perfectă, unele dintre greșelile astea despre care scriu acum le-am făcut și eu. Doar că, în timp, am realizat că m-aș putea descurca mult mai bine în situațiile de criză dacă nu fac greșelile astea.
► Citeşte şi Copilul la 3-4 ani: 20 de motive de plans din senin
Stând și analizând, am realizat că avem tendința să facem câteva lucruri atunci când plânge un copil. Și anume:
Să cedăm și să renunțăm la limita pe care am impus-o
Eu am convingerea (și cred că dacă vă gândițți bine și voi o aveți) că este o mare greșeală să spunem nu și apoi, după ce copilul plânge, urlă, se roagă de noi, spunem da. Este o greșeală pentru că astfel copilul învață că plângând și dânndu-se cu fundul de pământ poate obține ceea ce își dorește. Tocmai de-asta nu-ul trebuie să rămână nu, indiferent cât de tare s-ar supăra copilul și cât de tare ni s-ar rupe nouă inima văzându-l plângând. Nici nu contează despre ce a fost nu-ul acela, dacă l-am spus, nu să rămână.
Dacă nu avem convingerea fermă că putem susține nu-ul până la capăt mai bine nu-l mai spunem. Mai rău facem. Putem să negociem de la început cu copilul prezentându-i argumentele și contra argumentele. De exemplu îi putem spune: nu ar fi bine să cumpărăm jucăria asta pentru că mai ceva asemănător și te-ai plictisit foarte repede de ea. Și mai bine mai strângem bani și luăm… ceva mult mai drăguț, mergem în vacanță… orice credeți că e mai important pentru copil decât un al o sutălea plastic pe care-l va arunca prin casă. Există varianta să înțeleagă sau să nu fie de acord nici în ruptul capului. Dar dacă alegem să spunem nu, nu trebuie să rămână indiferent ce s-ar întâmpla mai departe.
(...)
Citește mai mult pe fricidemamici.ro
Sursa foto: free pik
