Sari la conținut

Dana Rogoz, despre diferența dintre creșterea fetițelor vs. creșterea băieților – Lia și Vlad

Inapoi Inainte

Articole relationate
Copiii crescuți de mame singure nu sunt „defectați” — sunt dovada că dragostea e suficientă

Copiii crescuți de mame singure nu sunt „defectați” — sunt dovada că dragostea e suficientă

Timp de zeci de ani, s-a tot spus că un copil are nevoie de „ambii părinți” ca să crească echilibrat. Dar realitatea arată altceva. Dincolo de stereotipuri, tot mai multe studii – inclusiv din prestigiosul Journal of Marriage and Family – demonstrează că familia monoparentală nu este o familie „ruptă”, ci una care funcționează altfel. Iar copiii crescuți doar de mame pot fi la fel de sănătoși emoțional, inteligenți și fericiți ca oricare alții. O mamă singură nu înseamnă o familie singură Socioloaga Margaret Nelson scrie într-un studiu devenit clasic că mamele singure „fac familia” – adică o construiesc activ în jurul copiilor lor, cu ajutorul bunicilor, rudelor, prietenilor sau chiar al comunității. Copiii crescuți în astfel de familii învață repede că iubirea nu e limitată de tiparul „mamă-tată”. Ei cresc într-un cerc mai larg de oameni apropiați, iar acest lucru le dezvoltă empatia, capacitatea de a crea legături autentice și încrederea în ceilalți. Copiii acestor mame devin adesea mai independenți Când mama e cea care ia toate deciziile, organizează casa, merge la serviciu și le e totodată sprijin emoțional, copilul are zilnic în față un model viu de reziliență. El învață, fără să-i explice nimeni teoretic, ce înseamnă să te ridici din greu, să te organizezi, să ai curaj și răbdare. Cercetările arată că acești copii dezvoltă adesea autonomie mai mare, adaptabilitate și un simț puternic al responsabilității. Nu pentru că „au fost forțați să se maturizeze”, ci pentru că trăiesc într-un mediu unde se discută deschis, se cooperează și fiecare contribuie cu ce poate. Relații mai profunde, mai autentice Mamele singure creează, de obicei, o relație foarte strânsă cu copiii lor. Comunicarea e mai directă, mai sinceră, mai constantă. Iar psihologia modernă confirmă: ceea ce contează cel mai mult pentru echilibrul emoțional al unui copil nu este numărul părinților, ci calitatea relației de atașament. Un copil care crește cu o mamă prezentă, caldă și consecventă are o bază sigură pe care poate construi încredere și stabilitate interioară. O lecție de egalitate și de viață reală În multe familii monoparentale, rolurile nu se mai împart pe gen: mama e și protector, și furnizor, și confident. Pentru fete, asta poate fi o sursă de încredere în propriile forțe. Pentru băieți, o șansă de a învăța respectul și empatia. Cei care cresc într-un astfel de mediu ajung adesea adulți mai flexibili, mai empatici și mai puțin blocați în stereotipuri despre „ce trebuie să facă un bărbat sau o femeie”. Familia se face din iubire, nu din număr Toate aceste lucruri arată că familia monoparentală nu este o familie „lipsă”, ci una reinventată. Ceea ce îi ține pe acești copii în echilibru nu este o formulă matematică de doi părinți, ci dragostea, stabilitatea emoțională și sentimentul că au unde să se întoarcă. Un copil crescut de o mamă singură nu este o poveste tristă. Este o poveste despre forță, adaptare și legături profunde. Și, de multe ori, despre o iubire care a știut să facă totul — singură.

Cum se construiește motivația pentru învățare la 6–10 ani – fără recompense, fără amenințări

Cum se construiește motivația pentru învățare la 6–10 ani – fără recompense, fără amenințări

În primii ani de școală, copilul nu învață pentru viitorul lui, pentru carieră sau pentru note. Învață pentru că îl atrage descoperirea. Pentru că are curiozitate, plăcere, dorință de a înțelege cum funcționează lumea. Această energie interioară – motivația intrinsecă – se poate consolida sau distruge ușor, în funcție de modul în care adulții o gestionează.

Sunt tătic necenzurat
Abonează-te la newsletter

Înscrie-te în comunitatea mămicilor generoase!


ego.ro

caloria.ro

zooland.ro