M-a întrebat de curând o cititoare la articolul în care povestesc cum m-am trezit de dimineață și m-am apucat să curăț zăpada în loc să-l aștept pe soțul meu s-o facă, cum de nu m-am gândit că e ”treabă de bărbat”, cum de sunt atât de tolerantă, cum de pot?
Alteori, mi s-a spus că nici nu par căsătorită făcând atâtea lucruri singură.
Iar de cele mai multe ori, oameni apropiați care mă știu bine, mi-au spus că nu înțeleg cum de aleg să fac un milion de lucruri în timp ce soțul meu se duce, doar, la serviciu.
Ceea ce se vede din afară e sub 1% din ce se întâmplă cu adevărat la noi în inimă.
Și am tot încercat de-a lungul timpului să explic de ce pot și de ce o fac, dar la un moment dat am realizat că oricât de mult aș explica, oamenii n-ar înțelege la nivelul la care trăiesc eu viața pentru că o relație de cuplu e unică exact așa cum oamenii sunt unici, copiii și fiecare dintre noi, luați câte doi.
Pentru mine, fericirea și împlinirea în cuplu arată așa.
(...)
Citește mai mult pe mamipetocuri.ro
Sursa foto mamipetocuri.ro
