Sari la conținut

Inseminare artificială sau fertilizare în vitro? Recomandările specialistului

Din păcate, tot mai multe cupluri suferă de infertilitate, iar reproducerea umană asistată a devenit singura șansă viabilă pentru cei care își doresc să aibă un copil. Inseminarea artificială și fertilizarea in vitro sunt doua dintre cele mai căutate metode care încearcă să facă ceea ce natură nu poate. Iată care sunt recomandările doctorului Massawi Tarig, medic specialist în obstetrică-ginecologie, supraspecializat în reproducere umană asistată și infertilitatea cuplului.

Din păcate, tot mai multe cupluri suferă de infertilitate, iar reproducerea umană asistată a devenit singura șansă viabilă pentru cei care își doresc să aibă un copil. Însă drumul până la obținerea a două linuțe roz pe un test de sarcină este extrem de lung și de complicat. Inseminarea artificială și fertilizarea in vitro sunt două dintre cele mai căutate metode care încearcă să facă ceea ce natură nu poate.

Totodată, în rândul cuplurilor care sunt diagnosticați cu infertilitate există multă confuzie în ce privește cele două metode de reproducerea umană asistată.

Ce înseamnă inseminarea intrauterină?

Inseminarea intrauterină IUI înseamnă prelucrarea spermei partenerului în laboratorul de embriologie şi introducerea ei în cavitatea uterină la momentul inducerii ovulaţiei. Această procedură presupune monitorizarea foliculului pe ciclul natural şi urmărirea ovulaţiei/ inducerea ovulaţiei sau un tratament de stimulare ovariană cu Clomifen tablete sau gondotrofine injectabil.

Inseminarea intrauterină este recomandată în caz de:

  • endometrioza forma medie
  • modificări ale spermogramei
  • cicluri anovulatorii
  • ovare micropolichistice

Investigaţiile care se impun înainte de inseminare sunt :

  • spermograma/spermocultura
  • analize hormonale minime pentru femeie : AMH, Prolactina , Fsh, Tsh, T3, freeT4
  • culturi din col, secreţie vaginală, examen Papanicolau
  • histeroscopie
  • histerosalpingografie
  • asigurarea permeabilităţii trompelor uterine – o condiţie principală.

Rata de succes în cazul cuplurilor cu parametri normali este:
- pe ciclul natural : 4-5%
- prin stimulare cu Clomifen : 7-8%
- prin stimulare cu gonadotrofine : 16-20%.

În caz de eşec, procedura se poate repeta peste 2-3 luni. O eventuală recomandare de FIV se poate efectua după 3 inseminări eşuate, luând în calcul preţul IUI, dar şi rezerva ovariană şi vârsta pacientei.

Ce înseamnă fertilizarea in vitro?

Fertilizarea în vitro (FIV) presupune fecundarea ovocitului (obţinut prin stimulare ovariană sau pe ciclul natural) cu un spermatozoid în laborator şi transferul embrionului obţinut în cavitatea uterină.

Fertilizarea în vitro este recomandată în caz de:

►Citește și Fertilizarea in vitro cu ovocite donate

Analizele care se impun înainte de FIV:

  • spermograma/spermocultura
  • analize hormonale partenerului feminin: estradiol, Lh, Fsh, AMH, Prolactina, Tsh, T3, freeT4 , testosteron, ATPO
  • culturi din col, secreţie vaginală, examen Papanicolau
  • ecografie transvaginala între ziua 2-a şi a7-a a ciclului menstrual
  • histeroscopie exploratorie
  • investigaţii de trombofilie (necesare doar în anumite situaţii)
  • consult psihologic, genetic, endocrinologic, urologic.

Etapele FIV sunt următoarele:

  • stimulare ovariană: doza şi protocolul se stabilesc în funcţie de rezervă ovariana, AFC şi vârsta pacientei
  • monitorizarea numărului şi dimensiunile foliculilor, dar şi grosimea şi forma endometrului
  • inducerea ovulaţiei
  • puncţie ovariană pentru recoltarea ovocitelor
  • fertilizarea ovocitelor în laborator
  • embriotransfer
  • tratament de susţinere
  • analiza pentru stabilirea hormonului betaHCG după 14 zile de la embriotransfer

Sidromul de hiperstimulare ovariană

Sindromul de hiperstimulare ovariana (OHSS) este o complicaţie iatrogenă a fazei luteale şi/sau a sarcinii incipiente după inducerea ovulaţiei (provocarea ovulaţiei la femeile cu ciclu anovulator), sau a stimulării ovariene (în contextul inseminării intrauterine sau fertilizării în vitro).

Pe scurt, acest sindrom reprezintă o reacţie exagerată a organismului la utilizarea medicaţiei de inducere a ovulaţiei. Iată câteva specificații:

• Creşterea permeabilităţii capilarelor determină pierdere de lichide, balonare, greaţă şi distensie abdominală.
• Manifestări uşoare de OHSS sunt frecvente după stimularea pentru FIV, apărând în o treime din cazuri.
• Formele moderate se tratează ambulator cu: reducerea eforturilor, hidratare, monitorizarea volumului urinar.
• Formele grave necesită internare şi hidratare intravenoasă.
• Simptomele apar după administrarea HCG şi dispar spontan, de obicei într-o săptămână.
• La femeile gravide simptomele persistă 2 - 3 săptămâni sau mai mult şi apoi se reduc gradual.
• Examinarea ginecologică nu este recomandată deoarece ovarele mărite şi chisturile se pot rupe sub presiune.
• Monitorizarea şi hidratarea orală sunt suficiente în majoritatea cazurilor.

În cazurile severe se recomandă puncția. Aceasta poate fi foarte periculoasă dacă nu este efectuată de un medic cu experienţă, putând să conducă la lezarea unor vase (cu hemoragie uneori masivă) sau a rectului sau intestinelor.

 

 

 

Articole relationate
Comentarii facebook
Comentarii
  • Andra

    Salut, ni s-a recomandat şi nouă să încercăm inseminarea intrauterină, din cauză că am cicluri anovulatorii foarte frecvent. Înainte de inseminare au fost necesare nişte investigaţii specifice, care au arătat că sperma nu este de calitate, numărul spermatozoizilor fiind foarte mic şi aceştia având o mobilitate extrem de redusă, iar eu am o trompă doar parţial permeabilă. Acum urmăm nişte recomandări pentru îmbunătăţirea calităţii spermei. Spuneţi-ne, va rugam, care este rata de succes în asemenea caz, poate s-a mai ciocnit cineva cu asemenea problemă? Nu am vrea să pierdem timpul...

  • Anette

    Salut, Andra! Vă îndemn să nu disperaţi, încercaţi de cîteva ori această procedură, dacă vor fi doar eşecuri, deja o să schimbaţi tactica. Noi ne-am confruntat cu ceva asemănător acum cinci ani, în cazul nostru, la fel, spermatozoizii aveau o mobilitate foarte redusă, 50%. Soţul a urmat mai multe tratamente, a exclus pentru o perioadă de două luni orice fel de alcool, tutunul şi vizitele la saună, căci mergea săptămânal cu prietenii. Am efectuat inseminarea intrauterină de patru ori,după trei eşecuri, am reuşit să rămân însărcinată. Succese şi vouă!

Trimite un comentariu
Sunt tătic necenzurat
Abonează-te la newsletter

adevarul.ro

click.ro
..

Înscrie-te în comunitatea mămicilor generoase!