Sari la conținut

Experiment: 15 din 17 copii sunt dispuși să plece cu un străin, deşi știu că nu ar trebui. Care este cauza

Vara aceasta, echipa de căutare Lisa Alert, organizația similară cu Amber Alert, a făcut un experiment social în Saratov, Rusia: străinii au încercat să convingă micuții cu vârste cuprinse între 3 și 12 ani să părăsească locul de joacă alături de ei (desigur, au solicitat  în avans permisiunea părinților copiilor). Din 17 participanți la experiment, 15 copii au avut încredere în strain și doar 2 copii de 6 ani au refuzat complet să părăsească locul de joacă.

Bright Side amintește că doar în Marea Britanie, aproximativ 0,5 milioane de copii dispar în fiecare an. Care sunt motivele pentru care se întâmplă acest lucru?

Cum sunt copiii “furați” de la locurile de joacă populate?

Una dintre cele mai înspăimântătoare observații din aproape fiecare experiment în care micuții erau convinși să meargă cu străinii este că oamenii din jur erau compet indiferenți. “Răpitorii“ au folosit fraze populare precum:

  • Vrei să-ți cumpăr niște bomboane?
  • Sunt acolo niște pisicuțe care aleargă. Vrei să mergem să le vedem?
  • Tatăl tău mi-a spus să te duc la el. Hai să mergem!

Motivația unui răpitor poate fi diferită. De obicei, vor să facă rău copiilor sau să-i păstreze mai mult timp. Această poveste se poate termina rău în ambele cazuri. Cu toate acestea, există multe povești cum că după 10 ani în care copilul a fost captiv, acesta a crescut și a fugit de la răpitor, întorcându-se acasă.

Citeşte şi: De ce sunt atât de iritată când un necunoscut îmi atinge copilul

Chiar și copiii mai mari pleacă cu străinii.

Șansele ca un copil să plece cu un străin cresc dramatic dacă rolul răpitorului este jucat de o femeie sau de un adolescent. În plus, fiecare persoană își imaginează intuitiv infractorii ca fiind niște bărbați dintr-un film de groază: înalți și furioși. Cu toate acestea, ar trebui să le explicăm copiilor noștri că și o bătrână sau o femeie tânără poate fi o persoană rea.
Copiii care au participat la experimentul menționat anterior au fost întrebați: “De ce ai plecat cu străinul/străina?“. Răspunsurile au fost diferite:

  • Doamna mi-a spus să o urmez
  • Știam că este un experiment!
  • Am crezut că mama mă așteaptă acolo.

Această situație pare să fie și mai deranjantă dacă iei în considerare faptul că subiecții experimentului știau de fapt care sunt posibilele consecințe ale plecării cu un străin. Toți au fost instruți de mai multe ori, dar, se pare că aceste instrucțiuni au fost inutile.

Copiii au nevoie să știe de ce străinii sunt periculoși. Tot străini sunt și vânzătoarele de la magazin, unii vecini și alte mame de la locul de joacă, așa că, regula “nu vorbi niciodată cu străinii” este imposibil de respectat.

Ceea ce ar putea fi de mare ajutor este examinarea regulată a copiilor. Întreabă-ți copilul ce ar face într-o astfel de situație. Nu știi niciodată dacă acest antrenament poate să-I salveze viața, la fel cum s-a întâmplat vara aceasta cu 2 copii americani cu vârstele cuprinse între 8 și 10 ani. Fratele și sora stăteau într-o mașină și își așteptau bunica când, deodată, un tânăr a sărit pe scaunul șoferului. Băiețelul de 8 ani a reacționat imediat: a deschis ușa mașinii și a ieșit, apoi a apucat-o de mână pe sora lui și a ajutat-o să iasă. Răpitorul a fost prins destul de repede.

Ce împiedică un copil totuși să fugă?

Chiar și atunci când victima își dă seama că nu va vedea nicio pisicuță alergând, nu încearcă să fugă. Când părinții au întrebat „de ce?”, copiii au spus ceva foarte vag, de parcă le-ar fi fost rușine să țipe și să ceară ajutor.
Intrucțiunile „țipă dacă este în pericol” par să nu însemne nimic pentru micuți. Au foarte multe întrebări precum: “Cât de tare să țip?”, “Dacă nu mă aude nimeni?”, “Ce se întâmplă dacă cineva mă aude, dar nu mă ajută?”. Una dintre soluțiile posibile este țipătul puternic: “Ajutor! Nu cunosc acest om! Stai departe de mine!“. Ideea acestei practici este să scapi de rușine.

În afară de rușine, copiii, de obicei, se tem să nu pară ridicoli. Ei gândesc așa: “Ce se întâmplă dacă am crezut că mă răpește și am început să țip? Voi arăta ca un nebun și toată lumea va râde de mine”. Un alt factor important de reținut este că prichindeii sunt obișnuiți să facă ce spun adulții, pentru că, tot noi le zicem să nu se îndoiască niciodată de ceea ce le spunem.

Citeşte şi: Copilul tău pe internet? NU! 5 tipuri de fotografii pe care să nu le mai postezi niciodată

Iată câteva recomandări de la experţii americani:

  • Nu pune etichetă cu numele pe hainele copilului. Copiii sunt mai susceptibili să creadă persoanele care îi strigă după nume.
  • Dacă un copil se pierde într-un mall imens, ar trebui să meargă la un angajat al mall-ului să spună că s-a pierdut. Nu ar trebui să meargă singur în parcare pentru a încerca să te găsească (parcările sunt locurile în care sunt răpiţi mulţi copii).
  • În locurile publice, toaletele sunt deosebit de periculoase. Nu lăsa copilul să meargă singur la toaletă. Mergi cu el până acolo şi aşteaptă-l pe hol.
     

Articole relationate
Comentarii facebook
Comentarii
    Trimite un comentariu
    Sunt tătic necenzurat
    Abonează-te la newsletter

    Caloria.ro

    Înscrie-te în comunitatea mămicilor generoase!